09 octombrie 2017

Monedele virtuale: O mină de aur situată pe hotarul dintre risc și reglementare?

Monedele virtuale atrag în ultimii ani din ce în ce mai mulți utilizatori ce nu par a fi deranjați de faptul că acestea nu sunt emise sau garantate de către o bancă centrală, dar pot servi drept mijloc de plată.

De la curioși ce și-au propus testarea ”bursei monedelor virtuale” pe sume mici, la investitori masivi sau brokeri, cu toții se lovesc de cele două trăsături ale monedelor virtuale, care, în mod paradoxal, fac din ele atât un punct de atracție, cât și un risc.

Este dificil să vorbim despre avantajele și dezavantajele monedelor virtuale, întrucât în privința caracteristicilor esențiale, publicul pare a fi împărțit în două tabere.

Pe de o parte, cu privire la anonimatul celor care tranzacționează cu monede digitale, majoritatea utilizatorilor consideră că acesta reprezintă avantajul principal. De cealaltă parte, criticii consideră tranzacțiile sub anonimat ca principala sursă a utilizării monedelor digitale în scopuri ilegale.

Fiecare tranzacţie cu monede digitale este înregistrată într-un „registru electronic”, dar numele cumpărătorului şi vânzătorului nu sunt înregistrate, ci doar ID-ul portofelului electronic.

De cealaltă parte, majoritatea criticilor adresate monedelor virtuale vizează lipsa unui cadru legal similar monedelor tradiționale, în timp ce o parte din utilizatori consideră că reglementările din partea statutului ar reprezenta încorsetări ce ar lipsi monedele virtuale de însuși scopul pentru care au fost create

Cadrul legal al monedei virtuale în România

La nivelul Uniunii Europene și al României nu există o reglementare specială care să vizeze operațiunile cu monede digitale, cu toate că sunt acceptate de către Banca Centrală Europeană și de BNR.

BNR a emis în martie 2015 un comunicat prin care anunța că în România moneda virtuală nu este considerată monedă națională sau valută, că acceptarea operațiunilor de plată cu acestea nu este obligatorie și avertizează cu privire la riscurile asociate cumpărării, deținerii și tranzacționării monedelor virtuale.

Singurele acte privind operațiunile cu monedă virtuală emise la nivel european și aplicate în România sunt două hotărâri: din 2015 privind „Operaţiuni de schimb de monedă virtuală ”bitcoin” cu monede tradiţionale” – în care Consiliul UE a statuat că „este cert că moneda virtuală „bitcoin” nu are alte finalităţi decât aceea de mijloc de plată şi că ea este acceptată în acest scop de unii operatori” – și din 2016 prin care s-a modificat o directivă privind „prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului” – în care s-a pus problema dezvoltării criminalității prin prisma utilizarii plății cu moneda virtuală, care asigură anonimitatea utilizatorilor.

Ce riscuri prezintă utilizarea monedei virtuale?

Parte a unui proces care s-a răspândit cu repeziciune, criptomonedele pot fi cumpărate și prin cele câteva ATM-uri existente în România. De asemenea, utilizatorii pot folosi bancomatele pentru a retrage bani din portofelul electronic. Însă metoda cea mai răspândită pentru achiziționarea criptomonedelor este serviciul Zebrapay, prin care se pot cumpăra în 800 de locații din țară.

Deși acceptarea monedei virtuale ca mijloc de plată nu este obligatorie, asa cum a anunțat BNR, aceasta nu este interzisă, drept dovadă lista de magazine care acceptă monede digitale în România a crescut și a cooptat de la magazine mari până la mici magazine online.

O parte din riscurile la care se supun utilizatorii monedelor digitale:

  • Depozitele nu sunt garantate
  • Nu sunteţi protejaţi când folosiţi monedele virtuale ca mijloace de plată;
  • Valoarea monedei dumneavoastră virtuale se poate schimba rapid, putând chiar să ajungă la zero, în ultimii ani fiind înregistrate scăderi și creșteri bruște ale celor mai utilizate monede digitale
  • Tranzacţiile în monedă virtuală pot fi utilizate abuziv pentru activităţi infracţionale, inclusiv spălare de bani;
  • Puteţi fi supuşi plăţii unor obligaţii fiscale. Chiar dacă în reglementările fiscale române nu avem o prevedere expresă care să trateze impozitarea monedelor virtuale, acestea aduc venituri.

Pentru numărul crescând de utilizatori aceste riscuri nu reprezintă însă piedici prin raportare la avantajele monedelor virtuale: tranzacţiile cu moneda virtuală sunt mai ieftin de procesat şi mai rapide. Taxele pe tranzacţii pentru plăţile cu moneda virtuală tind să fie în jurul unui procent (1%), inferior celor aferente cărților de credit. În plus, nu există taxe pentru tranzacţiile în străinătate. În cazul celor din urmă, deoarece plăţile nu se fac prin intermediul băncilor, procesarea tranzacțiilor se face în aceeași zi.

Reglementarea monedelor virtuale la nivel internațional

Majoritatea statelor acceptă derularea unor operațiuni economice cu monedă virtuală, dar fără a fi reglementă de către băncile naționale. Unele state atașează reglementarea operațiunilor economice naționale deja existentă la operațiunile cu monedă virtuală, adoptând același regim cu mici diferențe pentru toate tipurile de monedă.

Statele Unite ale Americii au impus o taxă pe operațiunile economice virtuale, dar încă nu au adoptat acte prin care să se instituie garanții și reguli în scopul protejării depozitelor de monedă virtuală, modalități de recuperare a acestora sau prin care statul să exercite un control pentru a reduce operațiunile cu scop infracțional.

În concluzie, notorietatea monedelor virtuale e alimentată de lipsa reglementării, care îi permite să ocolească anumite obstacole birocratice și să se dezvolte în mod accelerat.. Regularizarea acestui sistem îi poate garanta succesul pe termen lung sau îi poate îngrădi evoluția, creându-se riscul de a se diminua valoarea monedelor, prin retragerea bruscă a marilor utilizatori.

Între timp, numărul celor care consideră că este profitabilă deținerea de asemenea monede virtuale, chiar cu riscul pierderii valorilor acumulate, este în creștere. La finalul zilei, singurele riscuri rămân cele asumate în necunoștință de cauză, toate celelalte intrând în sfera deciziilor (mai mult sau mai puțin inspirate, potrivit circumstanțelor.