22 aprilie 2018

Ce face Constructorul când Beneficiarul refuză efectuarea recepției la terminarea lucrărilor?

O problemă extrem de frecventă pe piața construcțiilor o reprezintă refuzul Beneficiarului de a efectua recepția la terminarea lucrărilor. Motivele unui astfel de refuz, la nivel formal, sunt cât se poate de diverse, dar, în realitate, totul se reduce la o singură explicație – costurile lucrării.

În ultimii 5 ani, pe rolul instanțelor din România, au existat peste 28.000 de litigii în care una dintre problemele analizate de judecători era recepția la terminarea lucrării.

În acest context, este logic să ne întrebăm de ce este atât de important acel Proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor și de ce problema recepției generează atâtea blocaje și conflicte în contractele de construcții din România?

Importanța recepției la terminarea lucrărilor

Momentul recepției este și momentul la care ar trebui ca părțile să aibă un acord asupra valorii finale a lucrărilor executate. Astfel, conform Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții, una dintre rubricile obligatorii de completat se referă la valoarea finală a lucrărilor, cu și fără TVA. Neînțelegerile dintre părți cu privire la valoarea totală, finală, a contractului sunt cele mai frecvente motive pentru care este refuzată efectuarea recepției. Această valoare finală trebuie corelată și cu Factura finală emisă de Antreprenor, prin care sunt cerute la plată toate sumele la care Antreprenorul s-ar mai considera îndreptățit, inclusiv cele aferente lucrărilor suplimentare instructate de Beneficiar sau de reprezentantul acestuia (Manager de proiect, Inginer, Diriginte de Șantier etc.)

Importanța recepției este dată și de obligația Beneficiarului de a elibera garanția de bună execuție. Eliberarea garanției este un efect imediat al constatării faptului că lucrările au fost executate. În marea majoritate a contractelor eliberarea garanției se face în două etape: un anumit procent, stabilit de părți, va fi returnat la momentul recepției la terminarea lucrărilor, iar restul la momentul recepției finale. Însă, în oricare dintre situații blocarea recepției la terminarea lucrărilor înseamnă și blocarea recepției finale și implicit a întregii sume puse la dispoziția Beneficiarului cu titlu de garanție.

Bineînțeles că un refuz de efectuare a recepției generează și alte efecte cu impact asupra costurilor ambelor părți, cum ar fi: costurile de mentenanță pe care Constructorul va continua să le plătească, costuri cu asigurarea bunurilor sau costul pe care îl presupune imposibilitatea Beneficiarului de a utiliza construcția.

Cum au procedat de obicei Constructorii într-o astfel de situație?

În marea majoritate a cazurilor Constructorii au reacționat față de refuzul Beneficiarului de a realiza recepția prin declanșarea de litigii, solicitând instanței de judecată sau Tribunalului arbitral să oblige Beneficiarul să realizeze recepția lucrărilor.

O astfel de soluție s-a dovedit a fi de cele mai multe ori ineficientă deoarece suntem în prezența unei obligații intuitu personae și indiferent de decizia instanței / Tribunalului arbitral, Beneficiarul poate în continuare să refuze recepția.

Astfel, Constructorii au obținut decizii favorabile, dar lipsite de orice utilitate deoarece, în majoritatea cazurilor, Beneficiarii au continuat să blocheze efectuarea recepției. Chiar și în situații în care întârzierea recepției ducea la plata de daune de către Beneficiar factorii de decizie au preferat să rămână în pasivitate decât șă își asume, prin semnarea Procesul verbal de recepție, un cost final superior celui previzionat la încheierea contractului.

Soluția modernă și eficientă

Noul Cod civil aduce o reglementare care facilitează situația Constructorului și care îi oferă acestuia posibilitatea de a debloca situația generată de refuzul Beneficiarului de a recepționa lucrarea.

Concret, Codul civil permite realizarea unei recepții tacite, în sensul că atunci când „fără motive temeinice” Beneficiarul refuză realizarea recepției, „lucrarea se socotește recepționată fără rezerve”.

Totuși, nu va fi suficientă simpla înștiințare a Beneficiarului cu privire la finalizarea lucrării, ci trebuie obligatoriu să fie parcursă procedura reglementată de art. 14 din Regulamentul de recepție a lucrărilor.

Este, poate, o iluzie să considerăm că, odată ce a primit notificările Constructorului, Beneficiarul va elibera garanțiile, va face plata finală sau va prelua paza și riscul bunului. Cel mai probabil nu se va întâmpla asta.

Prin urmare, se va ajunge la o acțiune în instanță, dar de data aceasta la o acțiune eficientă. În funcție de obiectivele urmărite de Constructor, acesta va investi instanța cu o cerere prin care să se constate că s-a produs recepția tacită și bineînțeles, va solicita eliberarea garanțiilor și plata oricăror sume la care se consideră îndreptățit.

Ce obține Constructorul prin acest demers? Independență și eficiență. Constructorul nu mai este dependent de bunăvoința Beneficiarului care, doar dacă vrea respectă decizia instanței / Tribunalului arbitral care îl obligă să efectueze recepția (obligație pe care deja o avea în contract).

Soluția modernă pe care o propunem și pe care Noul Cod civil o face posibilă presupune recunoașterea de către instanță a unei recepții tacite, care deja s-a produs. Pe această cale, Constructorul are șansa de a-și realiza în mod eficient toate drepturile contractuale blocate prin refuzul de realizare a recepției la terminarea lucrărilor.